Legătura

Aceasta este una dintre cele mai emoţionante fotografii dintre cele pe care le-am făcut. Este facută la primul botez la care am participat în calitate de fotograf.

Această fotografie reprezintă legătura dintre mamă şi copilul ei, ceva ce nu poate fi egalat, ceva ce nu va dispărea niciodată.

Se pot vedea emoţiile mamei ce îşi ţine pruncul în braţe, înainte de a fi botezat. Se poate observa liniştea copilului oferită de braţele protectoare ale mamei sale.

Pentru aceste sentimente pe care le-am trăit cu toţii, trebuie să spunem mereu "Sărutmâna MAMA" si să le mulţumim în fiecare zi că ne sunt mame!

Fotopoveste

"Ai grijă de femeia de lângă tine!!!"

Aceasta este prima "poveste fotografică".

Mi-am propus să fac colaje de fotografii de genul acesta care să conţină un mesaj. Acesta să fie conţinut în tot firul întâmplărilor din fotografii şi nu doar într-o singură fotografie.



Ai grijă cum te comporţi cu cei din jurul tău şi în special cu jumătatea ta, uneori, rezultatul şi ceea ce îţi rămâne în urma acţiunilor tale nu este ceea ce îţi doreşti. Cam acesta este mesajul meu pentru voi. Oricine poate deveni "actorul" unei astfel de poveşti şi este posibil ca atunci să fie real.





....aveţi grijă de jumătăţile voastre şi comportaţi-vă aşa cum vă doriţi sa vi se răspundă!

Aşteptarea

Poate că aşteaptă ca prada sa vină la ea sau poate că aşteaptă momentul potrivit pentru a lansa un atac.
Poate că este şi ea prinsă în rutina oraşului Sighişoara şi a devenit un membru al gărzii oraşului sau poate că în ea a păstrat ceva din povestirile istorice ale acestui oraş şi prin poziţionarea ei încearcă să arate măreţia acestora.
Nu s-a lăsat speriată nici de sutele de turişti care treceau pe lângă ea, nici de aparatul de fotografiat, nici de cei ce încercau să o mângâie, sau de căţeii ce treceau prin apropiere.
Rămânea nemişcată, doar clipea din când în când.

Pisica doar...aştepta şi se lăsa cuprinsă de melancolia provocată de aşteptare şi probabil de amintirile vremurilor de demult apuse...

Low Key Cosmin

Aceasta este prima mea încercare de a face fotografii low key.

Îmi place acest concept pentru că aduce un plus de dramatism fotografiei de portret. Scoate subiectul din cadru şi îi creează propria lume.
Aş compara această fotografie cu trecerea timpului, cu trecutul, prezentul şi viitorul. Partea umbrită este trecutul de care ne detaşăm, iar lumina ne arată viitorul, plin cu speranţe. Un viitor care se luptă să îndepărteze trecutul şi să ne atragă cât mai mult. Să ne lumineze în întregime.

Este ceva ce voi mai încerca, cu siguranţă.

Libertate

Aceasta este una dintre fotografiile mele favorite. O identific cu libertatea.

Sa va spun si povestea ei. 

Sunt un amator de drumetii montane. In una din acestea, pe platoul Bucegi, urcand de la Piatra Arsa spre Babele, acest catel a ales sa ne insoteasca. Parca ne-a dat din puterea lui si ne conducea pasii spre destinatie. Desi erau multi turisti, el nu s-a despartit de noi o buna bucata de timp.

Avea un comportament care mi-a atras atentia. Pe cat era de dragalas, atat era si de rece. Se apropia de noi cat dorea, dar niciodata nu se lasa atins. Parca era o naluca. Imi vine sa ii spun Naluca din Piatra Arsa.

Libertatea ii conferea dreptul sa ne insoteasca si tot ea il facea de neatins.

De ce acest blog???

Întotdeauna mi-am dorit să scriu câteva cuvinte despre fiecare fotografie pe care o fac şi cred că acesta este locul cel mai bun.

O descriere, ceva ce am simţit cand am fotografiat, câteva cuvinte despre eveniment sau un citat ce se potriveşte subiectului. Ceva ce eu văd ca fiind un cadru ce se potriveşte cu fotografia.

Asta voi încerca să fac aici. Să îmi prezint fotografiile, să prezint ceea ce gândesc şi simt în legătură cu asta şi mai pe scurt, să mă prezint.

Despre mine

Hey!!! 

Mă numesc Bogdan, locuiesc în Târgovişte şi sunt....fotograf! :) 

O prezentare clasică. Poate..prea clasica. Dar acesta este stilul ce mă caracterizează. 

Sincer să fiu, sunt o persoană al cărei timp liber ce poate fi folosit la "blogging" este foarte...dar fooaarte limitat, aşa că probabil nu va fi o activitate atât de intensă pe cât mi-aş dori.

Eu....ca om

Sunt un om normal, îmi place să mă consider serios, încerc să fiu cât mai vesel şi mai apropiat de oameni, sunt ambiţios şi captat de lucrurile în care mă implic. Încerc să fiu un prieten, în adevăratul sens al cuvântului, pentru cei ce merită asta şi....îmi plac lucrurile simple şi concrete, gen...ALB sau NEGRU....şi de aici pot trece la....

Eu....ca fotograf

Simplu....îmi place fotografia alb-negru. Să încep aşa cum am încheiat paragraful trecut.

Am început să fac fotografie anul trecut, în 2015, prin aprilie şi...înca îmi place să fac asta. Chiar din ce în ce mai mult. Pe măsură ce descopăr noi lucruri, îmi dau seama cât de puţin cunosc acest domeniu, şi ambiţia şi perseverenţa mă îndeamnă sa aprofundez, să merg mai departe, să fotografiez mai mult.

Îmi place fotografia alb-negru, şi în special portretul, dar sunt fan fotografie, pe toate ramurile ei.

Anul acesta am început să practic şi fotografie de eveniment şi am descoperit o nouă emoţie. Emoţia de a fii creator. Creatorul memoriilor unor oameni pe care, poate, nu i-ai întâlnit niciodată şi care lasă această responsabilitate pe umerii tăi.

Fotografia, în general, o văd ca pe un mod de exprimare, pe care, dacă o tratezi corect, îţi oferă mari satisfacţii.

Îmi place să spun că fotografia mi-a dăruit înapoi tot ceea ce oamenii mi-au luat!